Se fac zece ani de cand am devenit antreprenor, si ma simt dator sa public cateva lectii pe care le-am deprins in aceasta calatorie.
In ultima saptamana din 2010 am mers pentru o zi la schi, si de dimineata am avut o scurta conversatie cu Cristina, care era curioasa, cum plec eu in mijlocul saptamanii la Azuga?
Cand i-am spus ca am businessul meu, raspunsul ei a venit usor surprinzator, de obicei lumea spune ceva de genul: ”pai iti permiti, ca esti propriul tau sef”, ea insa mi-a spus ca ma admira.
Acesti ani au trecut destul de repede, chiar si in actualul context de scadere generalizata, exista un lucru care conteaza, si anume clientul. La inceput e bine sa il ai ca sa poti sa scrii o factura, si orice contract nou are o poveste, acum multe facturi se fac automat.
O intrebare pe care multi amtreprenori nu si-o pun suficient de des este: Ce isi doresc clientii mei?
Recunosc ca doar in ultimii ani, mai ales de cand am inceput sa lucrez in nivelul strategic ca si coach executiv, am acordat o atentie marita acestei intrebari. Ma intalnesc cu tineri care aspira sa ofere servicii si produse, dar nu inteleg diferenta dintre nevoile rationale, si dorintele emotionale. Practic, majoritatea decid ce doresc clientii pe baza perceptiilor proprii si evident se plang ca nu reusesc ulterior.
Am promis cateva lectii, poate prima si cea mai importanta este aceea ca ar da orice sa fie ascultati si respectati. Nu stiu cat de bine asculta ei, insa asta conteaza putin. Ideea este ca tu cand mergi acolo ar fi bine sa fii cat mai prezent fara a interfera prea mult.
Acum in secolul internetului si al retelor sociale aceasta lectie este valabila si se aplica mai greu, pentru ca lipseste contactul, multe interactiuni se fac instantaneu pe mai multe continente, insa cu cat esti mai prezent fara a agresa participantii la conversatie, ai sanse reale de reusita.
In 2001, imi petreceam timpul la unicul client pe care il aveam, astazi ma simt conectat la intreaga planeta, am un client care urmarea aseara un meci de baschet in New York live, altul face plaja in Republica Dominicana iar Razvan mi-a promis ca ne vedem Luni sa incepem anul asa cum stim noi.
Cand am intrebat-o pe Cristina pentru ce anume ma admira, nici nu ma cunostea prea bine, ea mi-a raspuns: pentru ca eu nu as avea curaj.
Locul de inceput, poate lipsit de importanta atunci, devine dupa zece ani, un loc de conversatie in care te astept. ”La Mansarda” ofera de la ponturi de business pana la ultima reteta de pastrama si multa distractie,
Destul de curajos?
