Cu cât se apropie mai mult ziua conferinței ICF din acest an, cu atât mă gândesc mai mult la schimbările pe care lucrurile despre care se va discuta acolo le-ar putea aduce. Nu mă aștept să fie niste schimbări mari. De fapt, ar putea fi atât de subtile încât nimeni să nu le observe.
Nu sunt – și n-am fost niciodată – genul de persoană care se trezește la 5 dimineața și pleacă să facă jogging prin parc.
Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu cei care fac asta – ba chiar îi admir și, în plus, eu însumi obișnuiesc să mă trezesc foarte devreme. Dar eu pur și simplu nu sunt așa. În schimb, n-aș renunța pentru nimic la diminețile când ies în grădinița din fața casei ca să trebăluiesc făcând nimic (cum ar fi să tund plantele). O fac nu pentru că trebuie ci pentru senzația de calm pe care mi-o dă și pentru faptul că așa mi-e cel mai ușor să mă gândesc atent la mine, la ce simt. Îmi place să fac asta.
De altfel, îmi plac o mulţime de lucruri. De la gadgeturi la gătit şi de la stat singur la interacţionat cu oameni. De exemplu, îmi place să lucrez cu clienţii mei, cu participanţii de la seminarii, îmi place când învăţ lucruri noi, mai ales dacă se petrec într-o atmosferă colectivă.
Povestea plăcutului? » Read more..
Atat a mai ramas pentru tine sa te hotarasti sa participi la conferinta ICF din Bucuresti de pe 28 Aprilie la pret redus, din 1 Aprilie pretul creste.
Primul motiv este posibilitatea de a castiga un loc la seminarul lui Troy Yorke la Amsterdam, in Mai. Daca vei fi fericitul ales in timpul conferintei vei beneficia de o bursa suportata de ICF Romania in valoare de 700 de Euro.
Al doilea motiv se leaga de ocazia unica de a o vedea ”live” pe Lisa Bloom, storyteller global, invitata anul acesta la Madrid la conferinta ICF Europeana.
Al treilea motiv, este participarea la un workshop interactiv cu Troy Yorke, un pianist de exceptie, cu o cariera in filmul canadian si nu in ultimul rand un maestru al coachingului.
Inscrie-te ACUM.
De multe ori, ceea ce îi aduce satisfacţie unui manager cu ani buni de experienţă în spate nu mai este atât dimensiunea venitului, cât confirmarea şi recunoaşterea meritelor. Dar cum le poţi avea atunci când nu ştii de unde le poţi obţine?
Să luăm un caz concret. Petre, de exemplu, – cu care am lucrat la un moment dat din perspectiva de coach – este specializat în advertising şi sales. El este tipul serios, cu familie, top manager şi genul de persoană dispusă să ajute oricând este solicitat. De altfel, tocmai această disponibilitate plus backgroundul divers îl recomandă pentru o paletă întreagă de proiecte. În consecinţă, unii îl percep chiar ca fiind o persoană implicată în prea multe proiecte.
Problema cu care părea să se confrunte Petre – favorizată şi de backgroundul său dublu, în advertising şi sales – era că accepta mai multe proiecte, deşi în sinea lui nu era destul de fericit cu asta. Altele erau însă lucrurile care-i lipseau: comunicarea cu şeful lui şi claritatea în activitatea sa.Petre era implicat în două proiecte, de care se achita fără prea multă validare sau feedback. Aceasta lipsă de reacţie din partea şefului îi crea o falsă impresie de neapreciere, în ciuda încrederii primite din partea restului colegilor.
Constientizarea situatiei reale » Read more..
A sosit momentul. M-ati intrebat cand am de gand sa deschid Mansarda, acum am un raspuns: maine Vineri 18 Februarie, orele 19.
Ce este La Mansarda? In primul rand un spatiu sigur in care sa poti sa propui o tema, sa fii ascultat, respectat si recunoscut.
In al doilea rand este locul de intalnire cu oameni de valoare din coaching, training, sales, business, literatura.
In al treilea si sper ca nu in ultimul rand:) va fi arena demonstratiilor de gatit, degustat, prezentat si un urias izvor de talente ascunse.
Te astept.
Pentru acces intra pe site-ul iconsultants.ro si lasa-mi datele tale, ulterior iti voi trimite o invitatie personalizata.
Ne vedem La Mansarda.
Există momente în viaţă în care iei hotărâri cruciale pentru viitorul tău. Puţini însă reşusesc acest lucru singuri.
În general, atenţia noastră este fixată pe ceea ce facem zilnic şi pe lucrurile care nu ne aduc satisfacţii. Ne îndoim de suficienţa cunoştintelor pe care le avem şi ajungem să ne întrebăm dacă am avem şanse de reuşită. De menţionat că un element-cheie este uitat întotdeauna in aceste momente. Şi anume o întrebare mai degrabă existenţiala: „cine sunt eu, de fapt?”.
Sunt cine cred că sunt
În 2006, când am început formarea de coaching, am fost abordat de un client – să-i spunem Ionuţ – care îşi dorea să lucrez cu el la un proiect personal. Mai precis, îşi dorea să ajungă să fie încrezător în el însuşi în 6 luni din de zile, atunci când urma să părăsească ţara.
Care era profilul lui Ionuţ? Un tânar cu 7 ani de experienţă în vânzări, o poziţie sigură într-o multinaţională cu un salariu destul de bun, plus maşină de serviciu la dispoziţie. Surprinzător pentru un salesman, de-a lungul lunilor în care am lucrat cu el am observat şi latura lui mai puţin socială, fiind o persoană orientată catre detalii şi având un spirit justitiar puternic.
L-am întrebat iniţial cam ce motive are să plece din ţară în acel moment, şi mi-a răspuns că se simte neapreciat de către şeful său. În noua ţară de adopţie (America) îşi dorea un job sigur, însă simţea că nu e pregătit pentru refuzuri, de aceea m-a rugat să lucrez cu el la partea de „a fi” – adică prezentare personală şi poziţionarea într-o situaţie de emigrant fără experienţă pe acea piaţă.
Mesajul personal
Unul dintre exerciţiile pe care le-am făcut cu el a fost acela de punere pe hârtie a viziunii sale în noua ţară, cu toate detaliile pe care el şi le dorea acolo. Această parte e decisivă în cazul celor care caută răspunsuri legate de o situaţie incertă din viitor. Prin efortul de a scrie, imaginaţia ia locul fricii de necunoscut. Ionuţ a reuşit – în câteva sesiuni – să proiecteze slujba ideală, casa pe care şi-o doreşte şi chiar stilul de viaţă în noua ţară.
Genul acesta de exerciţii îţi sparg blocajul: nu mai stai cu gândirea critică activată. În acelaşi timp, îţi rescrie o parte din programul tău în inconştient. Aşa încât, atunci când a ajuns la destinaţie, Ionuţ deja ştia ce avea de făcut.
O altă provocare a fost legată de mesajul lui personal, element decisiv în prezentarea la interviu, handicapul perceput de el (anume lipsa de experienţă) pe piaţă nouă, a fost în timp transformat în oportunitate pentru noul angajament. Mesajul personal se referă la cine eşti tu însuţi şi e direct legat de poziţionarea ta în afară. Mesajul personal trebuie să explice cine eşti şi de ce eşti bun pentru un anume post.
Pasul cel mare
La final ştiam că Ionuţ este pregătit pentru marea încercare a vieţii lui. Ceva, în mine, ceva rezona cu situaţia lui. Poate senzaţia de neprevăzut pe care şi eu o incercasem cu cinsprezece ani în urma . M-am bucurat când m-a sunat, după terminarea relaţiei de coaching, şi mi-a spus că şi-a găsit un job acolo.
Cazul lui Ionuţ a fost cu atât mai special cu cât experienţa mea în coaching (mică la acea vreme), alături de propriul exemplu (la 26 de ani vedeam cu ochii unui emigrant Statuia Libertăţii) m-au ajutat să „simt” mai bine provocarea. Cel mai emoţionant moment, însă, a fost doi ani mai târziu, când l-am vizitat şi am recunoscut casa, curtea, pajiştea, grătarul şi toate detaliile pe care el le proiectase împreună cu mine.
Ne pregatim sa participam din nou la celebrarea coachingului, saptamana viitoare. In urma cu doi ani, l-am invitat pe Gerard O’Donovan la prima conferinta ICF si el spunea ca nu a intalnit inca un coach nefericit sau lipsit de entuziasm.
Intradevar, cand am intrat in aceasta lume, in 2005, schimbarile de perspectiva, raspunsurile si energia degajata de fiecare relatie m-au tinut motivat si prezent in calatorie. Este oare un mod miraculos de a-i ajuta pe altii si pe sine? Are coachingul ceva in plus fata de alte metode de dezvoltare?
Citesc multe articole pe aceasta tema. De regula, tendinta este de a exagera rolul acestei profesii in comparatie cu alta fie training, fie terapie, realitatea este ca piata este imensa si doar cei care practica intens meseria vor gasi grupul ideal de clienti si isi vor putea dezvolta un business.
Personal cred in dezvoltarea competentelor si in permanenta educatie, in paralel cu practicarea acestor noi cunostinte si comportamente. De multe ori observ ca cei care intra in arena, se preocupa mai mult de scoala sau cursuri si foarte putin de partea de identificare a clientelei sau modalitatile de comunicare cu potentialii clienti.
In cadrul Saptamanii Internationale de Coaching ICF Romania, organizatie bazata pe voluntariat, ofera sesiuni pro-bono si ma bucur ca exista si acei coache-ri dispusi sa practice si sa demonstreze ce stapanesc.
Pe 8 Februarie il avem invitat pe Troy Yorke, un magician al coachingului, si vom sarbatori prin ore de educatie continua oferite de un maestru al scenei.
Cu fiecare sesiune si om intalnit ne slefuim si desavarsim arta, stiinta si practica de coaching.
Am fost invitat de Alex Gavriliu sa particip la o discutie pe teme legate de avantajele carierei intr-o multinationala – situatie in care probabil se gasesc multi tineri – si curajul de a incepe o afacere pe cont propriu.
A fost interesant, la intalnirea de luni, sa iau pulsul unui grup framantat de dileme, pe care intr-o mare masura le-am avut si eu, in urma cu circa 10 ani, atunci cand aventura mea abia incepea.
Voi descrie cele trei obiective de care vorbeam mai sus, din perspectiva proprie si as aprecia comentariile voastre pentru a intelege cat de mult seamana ce am trait eu cu experientele voastre curente.
Din ce am ascultat la intalnirea de luni seara, multi dintre noi avem foarte multe informatii la dispozitie, suntem tentati sa urmam diverse scoli de formare, care promit multe pana te inscrii si platesti, insa nu garanteaza obtinerea clientilor sau a contractelor. Nu vreau sa spun ca sunt inutile, insa as vrea sa va provoc la un exercitiu simplu: faceti un calcul inaintea oricarei decizii si fixati numarul de contracte necesare amortizarii acelei investitii. Din pacate, asa cum va relatam, moda sau orgoliul stau de prea multe ori la baza deciziilor de acest gen. Adesea, e vorba chiar de iluzia ca o diploma in plus te face mai bun.
UNU
Primul obiectiv tine de a fi calculat in decizii, nu doar entuziast sau visator. Acest prim calcul, ce se va constitui in directia pe care apuci dupa absolvire, va fi precum o parghie pentru reusita. Si apare o intrebare: stiu, din punct de vedere financiar, cam ce imi doresc si ce fac legat de oferta mea de servicii sau produse?
Este o vorba care spune ca oamenii care se plac, fac afaceri impreuna. Dar daca voi incerca sa ofer ce imi sugereaza altcineva doar din dorinta de a creste cat mai mult si mai repede, intr-o anumita masura acel serviciu nu provine din mine si nu-mi reprezinta calitatile si abilitatile.
Mai concret: esti bun la ceva (IT, de exemplu) daca te specializezi in acel domeniu si pui pasiune in a oferi servicii IT celor care sufera din lipsa lor. Atunci, poti spune bingo!, ai reusit. De multe ori, insa, se intampla ca o persoana calculata, rationala si buna la implementat proiecte si urmarit procese sa se apuce de vanzari, fara a avea abilitatile si comportmantele necesare in domeniu. Pe termen scurt ar putea functiona, insa contrazicerea propriilor inclinatii duce in timp la senzatia ca esti incomplet, nefericit.
DOI
Obiectivul numarul doi se numeste consecventa. Adica fii sincer cu tine si opreste-te la ce esti bun, nu te imprastia intr-o mie de directii si tactici, care in final, nu-ti vor aduce satisfactie. Chiar daca pare banal, ceea ce iti place sa faci cel mai mult, practicat intens, te va conduce catre realizare.
In cartea „Outliers”, tradusa la noi prin „Exceptionalii”, Malcolm Gladwell, descrie cateva exemple si ofera definitia Maestrului: 10.000 ore de practica.
TREI
Am lasat la sfarsit obiectivul cel mai greu de atins si anume: claritate
Cand lucrezi in vanzari stii ca ai doar cateva secunde ca sa faci o impresie puternica, ce iti asigura ulterior continuarea procesului. Ca antreprenor, ai tot atat timp sa convingi interlocutorul sau vizitatorul online.
Nu ai insa cum sa faci asta daca nu iti este clar cine esti, unde te duci si cum ajungi acolo.
Te astept dupa 1 Februarie ”La Mansarda” sa discutam, pana atunci astept comentariile tale nepretuite.
Se fac zece ani de cand am devenit antreprenor, si ma simt dator sa public cateva lectii pe care le-am deprins in aceasta calatorie.
In ultima saptamana din 2010 am mers pentru o zi la schi, si de dimineata am avut o scurta conversatie cu Cristina, care era curioasa, cum plec eu in mijlocul saptamanii la Azuga?
Cand i-am spus ca am businessul meu, raspunsul ei a venit usor surprinzator, de obicei lumea spune ceva de genul: ”pai iti permiti, ca esti propriul tau sef”, ea insa mi-a spus ca ma admira.
Acesti ani au trecut destul de repede, chiar si in actualul context de scadere generalizata, exista un lucru care conteaza, si anume clientul. La inceput e bine sa il ai ca sa poti sa scrii o factura, si orice contract nou are o poveste, acum multe facturi se fac automat.
O intrebare pe care multi amtreprenori nu si-o pun suficient de des este: Ce isi doresc clientii mei?
Recunosc ca doar in ultimii ani, mai ales de cand am inceput sa lucrez in nivelul strategic ca si coach executiv, am acordat o atentie marita acestei intrebari. Ma intalnesc cu tineri care aspira sa ofere servicii si produse, dar nu inteleg diferenta dintre nevoile rationale, si dorintele emotionale. Practic, majoritatea decid ce doresc clientii pe baza perceptiilor proprii si evident se plang ca nu reusesc ulterior.
Am promis cateva lectii, poate prima si cea mai importanta este aceea ca ar da orice sa fie ascultati si respectati. Nu stiu cat de bine asculta ei, insa asta conteaza putin. Ideea este ca tu cand mergi acolo ar fi bine sa fii cat mai prezent fara a interfera prea mult.
Acum in secolul internetului si al retelor sociale aceasta lectie este valabila si se aplica mai greu, pentru ca lipseste contactul, multe interactiuni se fac instantaneu pe mai multe continente, insa cu cat esti mai prezent fara a agresa participantii la conversatie, ai sanse reale de reusita.
In 2001, imi petreceam timpul la unicul client pe care il aveam, astazi ma simt conectat la intreaga planeta, am un client care urmarea aseara un meci de baschet in New York live, altul face plaja in Republica Dominicana iar Razvan mi-a promis ca ne vedem Luni sa incepem anul asa cum stim noi.
Cand am intrebat-o pe Cristina pentru ce anume ma admira, nici nu ma cunostea prea bine, ea mi-a raspuns: pentru ca eu nu as avea curaj.
Locul de inceput, poate lipsit de importanta atunci, devine dupa zece ani, un loc de conversatie in care te astept. ”La Mansarda” ofera de la ponturi de business pana la ultima reteta de pastrama si multa distractie,
Destul de curajos?
Probabil ca am incercat in 2010 sa scriu despre lucruri care mi se intampla sau ma definesc ca persoana. Cat am reusit ramane sa hotarasti tu cel care imi citeste posturile.
Aseara la petrecerea de revelion am dansat destul de mult, am participat la gratar intr-o atmosfera siberiana si evident am participat la masa bogata specifica noua romanilor, spun asta in cunostinta de cauza, nu cred ca sunt multe popoare asa mancaciose.
Una dintre prietenele noastre, vestita pentru combinatiile de salate pe care le executa a reusit sa ne transforme in Luke si maimutoii lui. Despre ce a fost vorba?
Pai, o salata de rosii maruntite, cu extrem de mult usturoi pisat. In afara Ralucai nimeni nu a scapat fara macar o lingura:) Ce a urmat este greu de explicat, nici acum nu mi-am revenit, cred ca in acea camera laserele erau letale.
Si atunci mi-am dat seama de un lucru: daca vrei ca Forta sa te insoteasca(in cazul meu forta usturoiului) ori mananci ori nu, pentru ca nu exista incercare.
Va invit ”La Mansarda” mea din Cotroceni in 2011 sa exersam ceva miscari noi, poate in felul asta vom deveni stapanii galaxiei.
Pe curand!
Theme by ThemeZee.com